Ratibida: descriere și caracteristici de îngrijire

Ratibida este o plantă perenă cu inflorescențe vibrante, asemănătoare sombrero-urilor. Aria sa de răspândire se întinde din Mexic până în Canada, dar prosperă și la latitudinile rusești. Necesită puțină îngrijire și o calitate redusă a solului, tolerând atât climatul uscat, cât și cel cald. În Rusia, este mai cunoscută sub numele de pălăria mexicană sau floarea de prerie.

Tulpinile ating o înălțime de 120 cm, cu lame de frunze de 3-12 cm lungime. Florile înfloresc la începutul verii și durează până în toamnă. Centrul conic, proeminent cu 2-3 cm, este tivit cu petale care coboară în cascadă în jos. Culoarea poate fi vișinie, galbenă sau o combinație a ambelor.

Tipuri de ratibide și caracteristicile acestora

Există șapte soiuri cunoscute ale acestei plante, dar grădinarii cultivă doar două dintre ele:

• Coloană – înălțimea tulpinii este de 1 m. Frunzișul pubescent, disecat cu o notă delicată albastru-verzuie, iar floarea este roșie, vișinie sau galbenă. Petalele căzute sunt tivite cu violet, galben sau maro. Centrul alungit, care iese în relief cu 3-5 cm, conferă un aspect care amintește foarte mult de cunoscuta pălărie mexicană.
• Pennat – cel mai adesea cultivată ca plantă anuală, atingând o înălțime de 1,5 m. Frunzele sunt complexe, lanceolate-penate. Petalele florilor, în formă de coș, sunt galbene sau maronii. O mică miez iese deasupra inflorescenței.

Ambele soiuri au o aromă distinctă.

Grădinarii preferă să cultive ratibida deoarece, cu o îngrijire adecvată, tufa înflorește din mai până la sfârșitul lunii septembrie și poate crește în același loc timp de aproximativ cinci ani. Chiar și fără o îngrijire adecvată, va continua să crească și să înflorească, deoarece se reproduce prin auto-însămânțare.

Cultivarea și propagarea florii de prerie Ratibida

Ratibida este foarte ușor de propagat. Cele mai comune metode sunt auto-însămânțarea, semănarea directă și răsadurile. În funcție de condițiile climatice, de momentul plantării și de metoda de plantare, planta va înflori în anul următor sau mai târziu în acest an.

Semințe

Cultivarea ratibidelor columnare și penate din semințe în teren deschis începe cu semănatul la începutul primăverii, iar în regiunile cu climă blândă și caldă, chiar și în februarie. Materialul săditor poate fi achiziționat sau cultivat local. Semințele coapte, de culoare brun-gălbuie, se recoltează din inflorescențe uscate, decolorate, cu un con maro închis. Se coc la sfârșitul toamnei.

Solul trebuie să fie uniform, bine afânat și fără bulgări. Pentru o cultivare eficientă a ratibidei din semințe, aceasta trebuie semănată în sol neutru sau ușor alcalin. Cu toate acestea, crește bine în orice sol, atâta timp cât nu este prea umed. Nu se recomandă plantarea în apropierea apelor. Semănați în straturi adânci de 2 cm și distanțate la 30 cm unul de celălalt. Udarea este recomandată numai dacă iarna nu a fost ninsă.

Puieți

Plantarea răsadurilor este recomandată în regiunile mai răcoroase. Semănați la sfârșitul toamnei sau începutul primăverii:

• Semințele sunt distribuite pe compost umed (dar nu umed) drenat, presărat cu un strat de substrat și așezat într-un loc luminat.
• Este important să se mențină o temperatură de +20… +25°C. În aceste condiții, răsadurile vor încolți în doar câteva săptămâni.
• Culesul în ghivece se efectuează după ce apare a doua frunză pe vlăstar.
• Răsadurile sunt apoi transferate într-o seră sau într-un focar. Sunt întărite timp de două săptămâni, pentru a se aclimatiza la climatul deschis și la soare. Odată ce sunt suficient de ferme pentru a fi transplantate în sol, sunt udate cu două ore înainte de plantare.
• Scoateți cu grijă plantele din ghivece fără a deranja rădăcinile, așezați-le în gropi pre-săpate de dimensiuni corespunzătoare și acoperiți-le cu pământ. Gulerul rădăcinii nu trebuie să aibă o adâncime mai mare de 2 cm.

Împărțirea tufișului

Divizarea unui tufiș este folosită destul de rar și doar pentru ratibida columnară, deoarece are un sistem de rădăcini pivotante adânci, în timp ce cel al varietății penate este foarte delicat. Se folosește pentru a întineri tufișurile. Un tufiș de 4-5 ani este dezgropat cu grijă și divizat cu o foarfecă de grădinărit sau un cuțit, fără a dezlega solul de la rădăcini. Secțiunile divizate trebuie plantate la același nivel cu originalul. Pentru a accelera înrădăcinarea și stabilirea, planta trebuie udată regulat.

butași

Butașii sunt, de asemenea, rar folosiți, deoarece ratibida se reproduce bine din semințe. Această procedură se efectuează în mai-iunie, înainte de formarea mugurilor. Butașul este tăiat la rădăcină și introdus într-un mugure umed. Apoi este presărat cu nisip și acoperit cu un borcan. După 14-20 de zile, butașul își va dezvolta propriile rădăcini. Răsadurile sunt distanțate la 30-35 cm unul de celălalt.

Reguli pentru îngrijirea ratibidei în teren deschis

Îngrijirea este destul de simplă și chiar și un grădinar fără experiență se poate descurca cu ea.

Florile de prerie nu necesită udare constantă, ci doar în timpul secetelor severe și prelungite și doar cu moderație. De asemenea, necesită udare ușoară în perioada de înflorire.

Calitatea solului nu afectează creșterea florii, însă, dacă solul este epuizat, înainte de formarea mugurilor, se adaugă un complex mineral, dar în niciun caz unul organic.

Planta supraviețuiește bine iernii și nu necesită adăpost. Pregătirea pentru sezonul rece constă în tăierea porțiunii supraterane a tulpinii.

Măsuri preventive împotriva dăunătorilor și bolilor

Planta este extrem de rezistentă la diverse boli și dăunători. Singura amenințare este îngrijirea necorespunzătoare. Umiditatea excesivă, de exemplu, duce la atacuri de făinare sau afide. Prin urmare, evitați udarea frecventă și mențineți zona curată de resturi vegetale. Fertilizați solul cu un complex mineral care conține potasiu și fosfor și mulciți cu turbă.

Peisagiștii preferă să planteze ratibida lângă rudbeckia și echinacea. Acest lucru permite o compoziție vegetală mai bogată. Floarea este, de asemenea, recomandată pentru amplasarea în grădini de stâncă cu plante acoperitoare.